Preambul:coşmarul
Vedeam neobişnuit de clar totul, deşi era noapte. Mii de oameni ocupau intersecţia. Erau acolo, amestecate în deplină armonie, panouri cu “Salvaţi Roşia Montană!” şi altele cu “Spune DA mineritului modern la RM!”. Eram surprins: nimeni nu părea deranjat de alăturare. Am putut citi şi “Roşia Montană e Viitorul României!”, dar n-am înţeles ce vrea să spună.
Toată lumea privea liniştită spre bărbatul care tocmai se căţărase pe monumentul din faţa Teatrului Naţional. Zumzetul mulţimii s-a potolit şi bărbatul a început să vorbească, de acolo, dintre personajele pieselor lui Caragiale.
“Dragi români, dorinţele voastre sunt lege pentru noi! Am bucuria să vă asigur că Roşia Montană va fi salvată dar şi că vom avea în România cel mai modern minerit! Mai mult, la Roşia Montană va fi construit un baraj grandios: va avea lungimea de 600m şi înăţimea de 180m! În spatele lui se va aduna cel mai măreţ iaz de decantare pentru şlamuri cu cianuri din Europa! Vă întreb, ce s-ar întâmpla dacă am ascunde Piramida lui Keops în iazul nostru? O să vă spun tot eu: nimeni n-ar putea s-o mai găsească! Piramida ar fi acoperită complet şi nivelul şlamului cu cianuri ar creşte cu mai puţin de un metru! Iazul nostru va fi un exemplu strălucit de dezvoltare durabilă: biodegradarea cianurilor va dura 120 de ani! Exploatarea va fi demult închisă, aurul va fi demult plecat din România, dar iazul acesta va continua să fie o extraordinară atracţie turistică. Mii –ba chiar zeci de mii!– de turişti din toată lumea, dornici să înţeleagă spiritul-vizionar şi înţelepciunea poporului român, vor veni să descoperă Circuitul-Cianurilor şi să respire aerul tare al Munţilor Apuseni. Desigur, am fi putut alege şi o altă tehnologie, cu o biodegradare a şlamului în 6 luni. Am renunţat însă, gândindu-ne numai-şi-numai la interesul cetăţenilor. Profitabilitatea proiectului ar fi fost mult mai mică! Zeci de spitale, sute de şcoli, mii de kilometri de şosele ar fi rămas pentru români simple vise neîmplinite! N-ar fi fost oare păcat?”
“În legătură cu iazul nostru, unii vorbesc de hazard. Ce însemnă hazard? Nimic! Baliverne despre riscul unor dezastre! Care dezastre? Care riscuri? Risc este şi atunci când treci strada, sau te cerţi cu şeful, sau te căsătoreşti! Vă întreb: dacă omenirea s-ar fi luam după speriaţii ăştia, ar exista azi hidrocentrale? Riscurile la iazul nostru sunt egale cu cele de la lacul de acumulare al oricărei hidrocentrale! Riscurile sunt egale cu zero, sunt apă de ploaie!”
Abia acum am observat că ploua. O ploaie măruntă, de toamnă. Din ceaţă, Teatrul Naţional se ridica aproape vertical, ca un zid, ca un baraj. Eu eram la baza barajului. Într-o linişte totală, şiroaie dintr-un lichid gros se prelingeau nefiresc de lent. Sus, pe coronament, câteva lanterne se mişcau grăbite spre Intercontinental. Am urcat şi eu. Am ajuns lângă ultima lanternă. Cineva lumina paşii rari ai unui bătrân. Deşi vorbea foarte încet, înţelegeam perfect ce spune.
“Nu trebuie să ne grăbim, tinere. Încă n-a venit momentul. Barajul va mai rezista câteva zile…Da, le-am spus atunci, dar degeaba. Hazard? Aha! Noroc, adică jocuri de noroc –au zis… Uite hazardul: şlamul care apăsă fundul iazului zeci de ani, cu efecte aproape imperceptibile; apoi ploaia asta mocănească, care nu se mai opreşte de două săptămâni; acum un cutremur minor, de 10 secunde. Ploaia şi cutremurul au fost suficiente să declanşeze al patrulea eveniment: o alunecare de teren destul de banală. Iar aceste patru fenomene – nici unul dintre ele extrem!– au dislocat şlamul. Şlamul nu e apă, presiunea lui enormă nu solicită uniform barajul. Barajul nu va rezista. Nici deversarea controlată a apei care s-a acumulat peste şlamul cu cianuri nu ar putea opri dezastrul. Barajul se va rupe! Iazul ăsta uriaş, monstruos, va acoperi cu otravă toată valea!”
M-am întors spre vale să văd dacă oamenii ştiau, sau dormeau încă liniştiţi. Nu dormeau, erau acolo, în Piaţa Universităţii. Doi bărbaţi se îndreptau spre monumentul personajelor lui Caragiale. Deşi nu i-am recunoscut, am ştiut că sunt Preşedintele şi Premierul. A început să vorbească Preşedintele: “Dragii mei, eu nu susţin acest proiect minier. Nu, în această variantă! Dar e treaba Guvernului să-şi asume o decizie. Da sau nu? Asta-i întrebarea!” A răspuns Premierul, cu un zâmbet larg şi sincer: “Vă mărturisesc că nu credeam să mai ajung vreodată să fiu de acord cu Preşedintele! Da’ uite, trebuie, n-am încotro! Vă anunţ că Proiectul RM a fost respins! Ce va urma? Unu: vom solicita firmei care deţine licenţa să-şi îmbunăţească pe-ici-pe-colo proiectul. Doi: vom constitui imediat o comisie-specială-comună Guvern-Parlament-Preşedenţie care să rezolve în interesul-nostru-comun, o dată pentru totdeauna, problema exploatării tuturor bogăţiilor subsolului, inclusiv cazul Roşia Montană! Domnule Preşedinte, sunteţi de acord? ” Preşedintele a aprobat de îndată, din toată inima: “Hă, hă, hă…! Rezon! Vom-face-totul pentru succesul comisiei-noastre-comune!”
Eram consternat: oamenii care ne conduc râd plini de voie-bună, fără să înţeleagă că nicio comisie nu poate opri un dezastru! Am privit înspăimântat spre baraj, să văd dacă mai rezistă. Barajul era undeva departe în întuneric, ascuns în ceaţă. În faţa mea, vedeam acum clar numai Teatrul Naţional.
Scrisoare deschisă adresată Comisiei parlamentare speciale pentru proiectul de lege “privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România”
Stimate domnule Darius Vâlcov,
În virtutea “Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public” şi Constituţiei României care precizează (articolul 136) faptul că “bogăţiile de interes public ale subsolului,…fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”, solicit Comisiei speciale RM, pe care o conduceţi, să dea publicităţii informaţiile privind Proiectul RMGC pe care le menţionez în continuare.
I. Documentaţia analizelor comparative pe baza cărora România a acceptat/selectat, dintre tehnologiile de extracţie disponibile, varianta propusă de RMGC (mină-deschisă, carieră; cianurare globală, fără preconcentrare; iaz de decantare de mari dimensiuni; durata biodegradării şlamului: 120 ani).
II. Documentaţia în extenso obţinută/completată/realizată de Comisia specială RM privind analiza riscurilor potenţiale de dezastre la iazul de decantare proiectat de RMGC.
III. Documentaţia in extenso obţinută/completată/realizată de Comisia specială RM privind impactul proiectului RMGC asupra mediului, cu referiri explicite la influenţa tehnologiei şi dimensiunii proiectului (exploatare deschisă, carieră; 20 tone exploziv detonate zilnic; 40000 tone de material concasat prelucrate zilnic, cantităţi enorme de cianură utilizate, etc).
IV. Vă rog să oferiţi opiniei publice răspunsurile (ale RMGC şi ale unor experţi români, alţii decât autorii expertizelor finanţate de Societatea RMGC) la următoarele întrebări punctuale, privind efectele exploatării de la Roşia Montană:
– Care este raza zonei unde condiţiile de viaţă se vor deteriora datorită proiectului?
– Care este raza zonei unde agricultura ecologică va fi imposibilă datorită proiectului?
– Localnicii din zona afectată vor avea posibilitatea să ceară în instanţă strămutarea. Cum se vor împărţi în aceste cazuri cheltuielile între RMGC şi Statul Român?
– Care sunt costurile estimate pentru întreţinerea iazului de decantare al RMGC din momentul încheierii exploatării miniere până la ecologizarea zonei şi cine le va suporta?
– În ce va consta ecologizarea zonei, care sunt costurile estimate pentru ecologizare şi cine le va suporta?
V. Se vehiculează patru variante privind existenţa altor minerale valoroase în zăcământul auro-argentifer de la RM: 1) varianta RMGC: nu există alte minerale valoroase; 2) varianta Institutului Geologic al României: există şi se vor pierde datorită tehnologiei de exploatare aleasă de RMGC; 3) varianta dedusă indirect din Legea RM: dacă există, vor fi exploatate la un moment dat de Societatea RMGC pe baza unor noi licenţe; 4) varianta cârcotaşilor: există şi vor fi exploatate, la un moment dat, în beneficiul aproape-exclusiv al Societăţii RMGC. Întrebări: Care e varianta oficială, certificată de Statul Român? Cine a executat prospecţiunile şi a elaborat documentaţia care a fundamentat varianta oficială?
VI. La adresa http://www.youtube.com/watch?v=anmmpAhD3Ig oricine poate viziona un videoclip de 23 minute care prezintă efectele unor exploatări aurifere deschise (cariere din Honduras, Guatemala, Montana). Sunt acolo aspecte realmente şocante privind: 1) creşterea morbidităţii infantile; 2) otrăvirea cursurilor de apă; 3) distrugerea agriculturii; 4) impactul negativ asupra calităţii vieţii din zonă, în general. În plus sunt semnalate practici de manipulare şi intimidare, escaladarea corupţiei, dezbinarea comunităţilor locale, etc. Chiar dacă ar exista bănuiala că videoclipul este “un montaj tendenţios”, tot nu se poate nega faptul că cele prezentate acolo sunt plauzibile. Vă rog să daţi publicităţii lista experţilor români pe care Comisia specială RMGC i-a audiat – alţii decât autorii expertizelor finanţate de Societatea RMGC– şi care s-au pronunţat în legătura cu subiectele 1)-4), precum şi concluziile la care aceştia au ajuns.
VII. “Legea privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România Parlamentul României” va oferi un suport legal pentru toate exploatările aurifere din România. Evident, RM va crea un precedent cu impact major pentru România. Adică, spus mai simplu: ce se va întâmpla la exploatarea de la Roşia Montană, se va întâmpla peste tot. Evaluarea Proiectului RMGC trebuie deci făcută într-un context mai general. Vă rog să daţi publicităţii lista zăcămintelor aurifere din România (mai mult de 60, la număr) precum şi date referitoare la exploatarea lor (situaţia licenţei de exploatare, tehnologia de extracţie, iazul de decantare, redevenţa, facilităţi acordate de statul român, stadiul de dezvoltare a proiectului, estimarea eficienţei economice pentru România, etc).
Consider că solicitarea subsemnatului nu e nici inutilă nici excesivă. Urmează motivarea.
– În timp ce pentru lumea civilizată duminică, 13 octombrie, a fost “Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale”, pentru România luna octombrie pare să fie “Luna de Promovare a Dezastrelor Antropice Majore”.
– În legătură cu aşa numitul risc Tip (iii), “Ruperea barajului iazului de decantare (datorită unui fenomen seismic extrem) determinând o curgere de steril în aval”, pe situl RMGC http://www.rmgc.ro/ am găsit următorul text: “Tipul (iii) a fost evaluat ca având o probabilitate de producere foarte redusă, dacă se aplică cele mai bune practici pentru proiectarea şi construirea barajului şi se folosesc cele mai bune practici de exploatare.” (Raport de Mediu Anexa 5 A – Metodologia de evaluare si selectie a alternativelor, pag 16). Acel “dacă”, care poate exonera de răspundere firma, nu este cel mai îndoielnic aspect al textului; dar nu detaliez. Mă întreb, care autoritate a statului ar putea aproba Proiectul RMGC după ce citeşte acest paragraf? Eu sper că nici una. Este posibil ca în documentaţia proiectului RMGC să existe, pe undeva, o analiză profesionistă a riscului de Tip (iii). Consider că revine Comisiei speciale RM datoria să pună la dispoziţia opiniei publice această analiză, dacă ea există.
– Personal, nu cred că zona Roşia Montană poate suporta megaproiectul RMGC. Dar poate greşesc. Nu am identificat motivele pentru care acest proiect nu poate fi redimensionat (cu excepţia profitabilităţii de termen scurt şi, eventual, a presiunii unor grupuri de interese). Clarificările din partea Comisiei speciale RM ar fi binevenite.
– Toate informaţiile solicitate de mine sunt necesare Comisiei speciale RM pentru a putea fundamenta raportul privind Legea Roşia Montană. Aşadar, Comisia specială RM are acces la aceste informaţii şi le poate da publicităţii fără costuri suplimentare.
– Comisia specială RM dispune de toate resursele logistice şi de expertiză necesare redactării unui răspuns documentat consistent, util pentru opinia publică.
– Am deplină încredere în obiectivitatea şi bună-credinţa Comisiei speciale RM. Sunt convins că obiectivul Comisiei este identificarea unor soluţii favorabile pentru România, nu polarizarea societăţii.
– Consider că răspunsurile la aceste întrebări interesează o mare parte a societăţii româneşti.
Cu deosebită consideraţie,
Voicu Boşcaiu