Zilele trecute a început să lucreze Comisia parlamentară specială pentru Rosia Montana. Cred că eventuala decizie a organizaţiei Alburnus Maior de a nu participa la discuţii ar fi o greşală. Pentru că cei de la Alburnus Maior deţin cel mai complet dosar neguvernamental al problemelor ridicate de Afacerea Rosia Montana-Gold-Corporation. Alburnus Maior ar trebui să ofere presei şi fiecărui membru al Comisiei parlamentare o listă sintetică a problemelor ridicate de această afacere. Chiar dacă au mai făcut asta şi altă dată. E important ca nimeni dintre cei chemaţi să decidă să nu poată spune “Ce păcat! Eu n-am ştiut toate astea!”.
Până una-alta, Comisia a început de două ori cu stângul.
I. Mai întâi, 13 membri ai comisiei s-au dus în vizită la Roşia Montană. Acolo nu puteau decât să constate că minerii au tot dreptul să ceară de lucru, pentru că Roşia Montană a fost declarată zonă monoindustrială. Au mai constatat, de asemenea, că locuitorii din zonele din vecinătatea Roşiei Montane au, la rândul lor, motive îndreptăţite să se teamă că viaţa şi pământul le vor fi otrăvite de exploatarea minieră. Comisia a mai făcut şi o frumoasă vizită într-o mină, precum şi poze cu patru munţi care trebuie să dispară. Ce revelaţie putea aduce această “documentare”? Nici una.
II. Comisia a cerut serviciilor de informaţii lămuriri privind “lobbyştii” din jurul Afacerii RMGC. Evident, este vorba de un subiect incitatant, cu potenţial mass-media indiscutabil, dar fără semnificaţie, cel puţin deocamdată. În acest moment este de importanţă marginală să ne întrebăm cine, când şi de ce a făcut lobby pro sau contra Afaceri Gold-Corporation. Putem fi siguri că în spatele lobbyştilor stau interese economice sau politice, nu compasiunea pentru minerii-fără-mină şi nici grija ecologistă pentru pitorescul Munţilor Apuseni. Subiectul “lobby” este o diversiune, numai bună pentru a dilua analiza problemelor de fond ridicate de Afacerea RMGC. Nu lobbyştii vor avea de suferit dacă proiectul va fi implementat în condiţii dezavantajoase pentru Romania.
Chiar dacă Comisia n-a începul tocmai bine, sunt convins că, până la urmă, o să-şi îndeplinească corect misiunea.
Acum, pentru cetăţeanul român ne-turmentat şi pentru parlamentarul-responsabil este important să obţină o informaţie completă şi corectă privind Roşia Montană, informaţie care să permită o opinie şi, mai ales, o decizie corectă. Aş vrea să cred că asta a dorit şi premierul Ponta când a trimis Afacerea RMGC în Parlament.
Pentru început, Comisia Roşia Montană ar trebui să adune într-o listă cât mai completă toate problemele (formulate clar şi concis!) ridicate de exploatarea zăcământului de la Roşia Montană, în varianta Gold-Corporation, dar şi în general. Nici un detaliu nu ar trebui neglijat! Această listă ar trebui pusă în discuţie, de îndată. Apoi, cu bună credinţă şi obiectivitate, Comisia ar trebui să colecteze răspunsuri punctuale la toate problemele identificate. Vor fi opinii bine fundamentate –şi pro şi contra– primite, fără restricţii, de la persoane şi organizaţii interesate, dar şi rapoarte solicitate unor organisme guvernamentale, miniştri şi specialişti recunoscuţi. Cine ar putea decide câţi şi care sunt aceşti “specialişti recunoscuţi”? Evident, nu numai Comisia! Alegerea ar trebui să aparţină de asemenea comunităţilor ştiinţifice şi profesionale de profil. Abia după ce Dosarul astfel generat va fi completat şi va fi pus în dezbatere publică, s-ar putea trece la etapa unei decizii fundamentată corect.
Se va spune că o astfel de procedură va dura câteva luni. Adevărat! Dar, oare, o amânare de trei luni –să zicem– contează când este vorba de un proiect care trenează de vreo 15 ani şi care va avea urmări în următorii 50 de ani? Se va putea spune că o astfel de procedură nu are nimic comun cu activitatea parlamentară. Este adevărat, la prima vedere. Constituirea Dosarului necesar fundamentării deciziei privind Legea Roşia Montană nu are nici un aspect politic! Nici decizia finală nu trebuie să fie exclusiv politică. Dar opţiunea privind modalitatea în care se va lua această decizie, oricare ar fi ea, este exclusiv politică!
Ignorarea şi aruncarea în derizoriu a oricărui dubiu legat de Afacerea RMGC ar adânci falia care a apărut în societatea românească. Nici un politician cât de cât responsabil nu-şi poate dori asta. Clasa politică e suficient de puţin credibilă şi fără acest scandal. Piaţa Universităţii este doar un indicator, este –ca să folosesc un clişeu– partea vizibilă a aisbergului.
Cred că cel mai bun lucru pe care l-am putea noi face pentru Comisia Roşia Montană este s-o ajutăm să facă inventarul tuturor problemelor şi semnelor de întrebare pecare le ridică exploatarea auriferă de la Roşia Montană.
Îmi permit să deschid eu lista, cu patru întrebări –nu cele mai importante!–referitoare la Afacere RMGC, întrebări la care cel puţin o parte a societăţii româneşti aşteaptă răspunsuri. Voi folosi un limbaj colocvial, aşteptând să primim răspunsuri clare, formulate într-un limbaj accesibil, pe cât posibil. Sper ca lista întrebărilor să fie completată de cititori. Aş fi bucuros dacă întrebările mele vor fi şi ele reformulate, mai clar şi mai concis. Nu cred că este util să încercăm să gasim noi răspunsuri. Să lăsăm, deocamdată, răspunsurile în grija Comisiei parlamentare.
Dacă lista întrebărilor noastre va deveni suficient de consistentă, atunci Comisia parlamentară pentru RMGC ar trebui să aibă înţelepciunea s-o ia în considerare. Adică să caute răspunsuri consistente. Răspunsuri pe care să le pună la dispoziţia Parlamentului şi opiniei publice.
Sper că Parlamentul şi Guvernul înţeleg că nu pot expedia aspectele controversate ale Afacerii RMGC spălându-se pe mâini precum Pilat din Pont şi ascunzându-se în spatele unui vot secret acordat unei legi dezavantajoase pentru naţiunea română.
P1. Praful şi gazele produse de exploziile zilnice de la uriaşa exploatarea în aer liber vor fi purtate de vânt şi ape pluviale, deci vor afecta calitatea vieţii într-o zonă întinsă, mult dincolo de perimetrul exploatării: vor avea de suferit sănătatea localnicilor din comunele învecinate (în special copiii), producţia agricolă, calitatea apei şi alimentelor, biosistemele.
Întrebare: Care este suprafaţa zonei care va fi afectată? Localnicii din zona afectată vor avea dreptul să ceară strămutarea. Cum se vor împărţi cheltuielile între RMGC şi Statul Român?
P2. Se spune ca exploatarea Gold-Corporation va avea un lac de decantare (cianuri şi metale grele) de mari dimensiuni: cam 3km2. Acest lac ne va rămâne moştenire şi după ce Gold-Corporation va pleca din România. Există cel puţin trei riscuri majore: 1) infiltrarea în pânza freatică a lichidului otrăvit; 2) deversarea accidentală catrastrofală în urma unui seim, sabotaj, sau război; 3) un şantaj. (Dacă vi se pare că bat câmpii, vă întreb: câţi dintre noi şi-ar fi imaginat că Turnurile Gemene vor fi distruse?) Mă întreb cât de înţelept este să-ţi pui o bombă în grădina din faţa casei, bazându-te pe convingerea că nimeni nu va arunca cu o piatră în ea?
Întrebări: Care este riscul infiltraţiilor? Este o deversare catrastofală exclusă? Dacă nu, care ar fi pagubele şi cine le va plăti? De ce nu s-a ales reducerea dimensiunii riscului de catrastofă prin proiectarea mai multor lacuri mici în locul unui lac de mari dimensiuni?
P3. Pe plan mondial ia amploare exploatarea unor metale rare prezente alături de aur şi argint în zăcămintele aurifere. Evaziv, proiectul Legii Roşia Montană se limitează să spună că pentru alte resurse minerale Gold-Corporation va trebui să obţină licenţe noi. Această afirmaţie pare să aibă implicaţii subtile mult mai concrete decât bănuim noi, nespecialiştii în domeniul juridic. Poate peste cinci ani –cine poate şti?– vom afla că în lacul de decantare al RMGC de pe “imobilul” nostru concesionat pentru 49 de ani (o fi lacul lor sau al nostru? ghici!) au apărut –ce surpriză! – ceva metale rare care ar trebui exploatate. Or fi metalele lor, sau ale noastre? Complicată treabă! Mai bine le acordăm repede o licenţa ieftină, aşa, pentru nişte bani de buzunar!
Întrebări: De ce nu se precizează de la bun început condiţiile în care alte metale ale zăcământului (în cazul în care la un moment dat exploatarea lor devine rentabilă) vor fi exploatate? Este oare posibil ca, după vreo 15 ani de cercetări, Societatea Gold-Corporation şi Statul Român (prin reprezentanţii lui, pe care noi i-am mandatat) să nu ştie cu precizie ce metale rare se găsesc în zăcământul de la Roşia Montană? Dacă răspunsul este “da” atunci avem o problemă cu profesionalismul Societăţii RMGC; dacă răspunsul este “nu” avem o problemă cu profesionalismul (sau buna credinţă?) a reprezentanţilor Statului Român, reprezentanţi pe care aceste mărunţişuri-rare par să nu-i fi interesat.
P4. Se ştie că o particularitate a statelor bananiere este exportarea materiilor prime, ceea ce nu le aduce plus valoare şi deci, nici dezvoltare durabilă.
Întrebări: Care sunt produsele finale care pleacă din Romania? Lingoul de aur, lingoul de argint, sau ceva produse intermediare? Care va fi aportul industriei autohtone (materiale, utilaje, etc) în activitatea RMGC?
Hai să adunăm o listă cât mai completă de întrebări privind Proiectul Roşia Montană Gold-Corporationşi să le punem pe masa Comisiei parlamentare pentru Roşia Montana!
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro